Parohia "Înaltarea Sfintei Cruci" Comana

Biserica Sfântului Ioan Rusul si a Sfintei Cuvioase Xenia



Sfânta Xenia din Sankt Petersburg,

"Cea nebuna intru Hristos"



Xenia Grigorievna s-a nascut pe la 1730 într-o familie buna, probabil din mica boierime. S-a maritat pe la vârsta de douazeci de ani. Ea si sotul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat se câtiva ani de casnicie laolalta, traind îndestulat si fericiti, având o viata lipsita de griji în orasul-capitala al Rusiei, Sankt Petersburg.

Apoi, într-o noapte, la o betie, sotul Xeniei, tânar si deplin sanatos, a murit pe neasteptate. întreaga ei lume s-a prabusit. Nu numai ca fusese lipsita asa de neasteptat de iubitul ei sot, dar exista primejdia ca el sa fi murit fara a se cai de pacatele lui. Caci tânara pereche fusese mai curând lumeata, neîngrijindu-se în chip deosebit de viata bisericeasca, iar el murise fara a fi avut parte de sfintele taine ale Marturisirii si Împartasaniei.

Spre uimirea prietenilor si rudelor, Xenia a început a-si da toate bunurile. Banii si lucrurile personale le-a dat saracilor, casa a lasat-o unei prietene apropiate, Paraschiva Antonova. Rudele au hotarât ca, desigur, si-a iesit din minti din pricina socului pierderii sotului. Ei s-au adresat epitropilor în grija carora fusese lasata, spre a cerceta daca Xenia era în stare sa dispuna de averea ei în mod constient. Epitropii au chemat-o si au aflat-o cu totul întreaga la minte, având tot dreptul sa faca ce voia cu averea ei.

Apoi Viata ei spune: “Dându-si seama ca nu poate fi adevarata fericire pe pamânt si ca averile lumesti sunt doar piedici în calea dobândirii adevaratei fericiri în Dumnezeu, scapând de acele piedici, Xenia a disparut dintr-o data din Petersburg vreme de opt ani. Se spune ca în acesti ani a trait la o sihastrie, într-o obste de sfinte nevoitoare, învatând despre rugaciune si viata duhovniceasca de la un staret”.

Apoi s-a întors la Petersburg, spre a-si începe lungul pelerinaj spre împaratia cerurilor, umblând pe strazile din partea saraca a orasului, cartierul Storona, si dormind pe câmp, sub cerul liber. Se îmbraca într-una dintre vechile uniforme ale sotului ei, si de atunci înainte si-a luat numele Iui, Andrei Teodorovici, refuzând sa mai raspunda la numele de Xenia. “Era ca si cum, prin adânca daruire fata de sotul ei, ar fi nadajduit sa ia cumva asupra ei povara pacatelor lui nepocaite si a nefericitei sale morti fara Sfintele Taine”. Astfel, în acea vreme, ea a fost chemata la neobisnuitul rol de nebuna întru Hristos – una dintre cele mai grele nevointe duhovnicesti, destinata doar celor înaintati duhovniceste si care au o chemare aparte.

A trait astfel treizeci si sapte de ani. Viata ei spune: “Fericita era oricând gata sa ajute pe orisicine în orice chip cu putinta. În timpul zilei ratacea pe strazi, chipul ei rasfrângând, prin stralucirea calda si prietenoasa, duhul sau launtric de blândete, smerenie si bunatate. Noaptea, în orice anotimp, se ducea pe câmp si începea a vorbi cu Însusi Dumnezeu!”. Cinstindu-i deplina daruire catre El, Dumnezeu i-a dat darul înainte-vederii, cu care ajuta pe multi dintre locuitorii din Storona. Si era cu adevarat o minune felul cum a supravietuit atîtea ierni, traind în acest chip sub cerul liber.

Îi placea în chip deosebit Cimitirul Smolensk, lucru ce se vede din urmatoarea întâmplare. “Cândva, în 1794, spre sfârsitul vietii Xeniei, se zidea o noua biserica în Cimitirul Smolensk. Lucratorii au început a observa ca în timpul noptii cineva cara gramezi de caramida în vârful cladirii, acolo unde era nevoie de ele. Lucratorii au fost uimitii de aceasta si au hotarât sa afle cine putea fi acest neobosit muncitor. Punând un om de veghe, au putut afla ca era roaba lui Dumnezeu, Xenia”.

Trecerea la cele sfinte

În sfârsit, aceasta deosebita pelerina a lui Dumnezeu pe pamânt a plecat spre salasul ceresc prin anul 1800. Smerenia si neabatuta credinciosie fata de sotul ei se vad din înscrisul de pe piatra mormântului sau din cimitirul Smolensk: “În Numele Tatalui, al Fiului si al Sfântului Duh. Aici zace trupul roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna, sotia capelmaistrului imperial Col. Andrei Teodorovici Petrov. Vaduva la vârsta de 26 de ani, pelerina 45 de ani, ea a trait cu totul 71 de ani. Era cunoscuta sub numele de Andrei Teodorovici. Oricine m-a cunoscut, sa se roage pentru sufletul meu, ca si al sau sa se mântuiasca. Amin”.

Minunile Sfintei

Fericita Xenia nu înceteaza sa-i ajute pe cei ce îi cer rugaciunea. Nenumarate minuni au fost puse pe seama mijlocirii sale înaintea scaunului lui Dumnezeu. Vom istorisi aici doar una dintre aceste povestiri, care cuprinde tamaduirea unei casnicii:

Domnul KL, care fusese un om pasnic si cu dragoste de viata în primii ani de casnicie, începuse a fi suparacios si îsi arata din ce în ce mai des nemultumirea fata de situatia sa si felul sau de viata. începuse sa lipseasca tot mai des de acasa, plecând pe furis dupa lucru, si nimeni nu stia unde îsi petrece noptile. Refuza sa raspunda când sotia îl întreba despre aceasta, si începuse sa se poarte rece cu copii, ajungând un strain în propria casa. Înrautatirea legaturilor cu sotul, adaugate trudei sale deja istovitoare si grijilor pentru copii, începura sa vatame sanatatea sotiei, iar plamânii ei începura a slabi. Apoi un nou necaz cazu asupra familiei: sotul a fost dat afara din slujba. Aceasta ultima întâmplare a doborât-o pe biata femeie si a cazut la pat. Doctorii consultati au pus diagnosticul de tuberculoza. Era un lucru foarte dureros pentru nefericita mama sa se gândeasca ca ar putea sa-si paraseasca liota de copii în mâinile unui sot fara slujba. Cu lacrimi în ochi ea s-a rugat lui Dumnezeu sa-i calauzeasca sotul si sa-l mântuiasca si sa-i îngaduie si ei sa traiasca destul cât sa-si creasca copiii. În acelasi timp l-a pus pe sotul ei sa scrie o scrisoare în numele ei unei prietene foarte apropiate din Petersburg, Maria P., cerându-i sa se duca la Cimitirul Smolensk, la mormântul Fericitei Xenia, si sa puna sa se faca o slujba de pomenire pentru Fericita, rugându-se pentru sanatatea sotiei bolnave si pentru sotul ei.

Primind scrisoarea, Maria s-a grabit spre Xenia, a pus sa se faca slujba de pomenire pentru ea, s-a rugat, a luat putin nisip de pe mormânt si ulei din candela si le-a trimis pe toate prietenei bolnave. Mama muribunda a pus pamântul sub perna, iar cu uleiul s-a uns pe piept de mai multe ori. De atunci boala dnei Kl. a început sa dea înapoi. Într-o luna s-a facut cu totul sanatoasa, iar sotul ei a primit o noua slujba în Kovno, chiar cu o leafa mai buna. Familia a trait în pace si bunastare pâna azi”.

 

Acatistul Sfintei Xenia din Sankt Petersburg,


Iubind saracia lui Hristos, acum te indulcesti de ospatul cel vesnic; cu nebunia cea paruta ai rusinat nebunia acestei lumi, prin smerenia Crucii ai primit puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, dobandind darul ajutorarii prin minuni, Fericita Xenia, roaga pe Hristos Dumnezeu sa ne izbaveasca prin pocainta de tot raul.

Copyright © 2010 · Parohia "Inaltarii Sfintei Cruci" Comana · Marius Lucian Andrei